Nu ma gandesc acum la o miscare in forta : corturi, mancare si cine mai stie ce alte lucruri de carat. Doar parintii, copii poate si un caine si cate un fruct si o apa in buzunar.
Aer curat, linistea padurii, momente de atasament si interactionare, relaxare, toate astea nu pot decat sa relaxeze si sa detensioneze organismul.
Si asa, copiii palizi, de bloc, prin rosu in obraji si se incarca cu oxigen si chef de joaca si fructul oferit de parinti la capatul cararuii de munte pare cel mai gustos fruct din lume, iar apa oferita e cea mai pura si mai hidratanta apa pe care au baut-o vreodata.
Iar tatal glumet le starneste imaginatia si asa destul de bogata, cu povesti despre animale salbatice si asa plimbarea se transforma intr-o adevarata ora de botanica, biologie si anatomie atunci cand trebuie sa-i explici copilului de bloc de ce il dor picioarele, de ce trebuie sa tragi pe nas aerul inmiresmat de munte si de ce trebuie sa-l expiri pe gura, de ce un gandac mare si negru este totusi frumos in felul lui si nu trebuie sa te sperii de el si sa-l calci.
Muntele este o lectie, o poveste, un loc care ne ajuta copii sa creasca sanatosi, veseli, independenti , locul unde accepta sfaturile parintilor si unde invata sa aiba grija singuri de ei, sa fie independenti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu