De ce miroase transpirația și când semnalează o boală. Remedii naturiste, deodorant făcut acasă, salvie, alimentație și ce arată studiile.

Mirosul neplăcut al transpirației - cauze și remedii naturiste

Dacă transpiri excesiv sau dacă mirosul transpirației este neplăcut, trebuie să știi că nu doar igiena este de vină. Pot exista și alimente, obiceiuri sau chiar unele afecțiuni ascunse care sunt răspunzătoare de acest lucru.

Un lucru surprinzător pentru mulți: transpirația proaspătă nu miroase aproape deloc. Mirosul apare când bacteriile de pe piele descompun substanțele din transpirație. Îți spun de unde vine mirosul, ce boli îl pot schimba, ce remedii naturiste ajută, ce au arătat studiile despre alimentație și ce poți face când transpiri prea mult.

De unde vine mirosul transpirației

Avem două feluri de glande sudoripare:

glandele ecrine — pe tot corpul; produc o transpirație apoasă, sărată, care răcorește corpul și aproape nu miroase;
glandele apocrine — la subraț, în zona intimă și în jurul sfârcurilor; se activează la pubertate și la stres și produc o transpirație mai groasă, bogată în grăsimi și proteine.

Bacteriile de pe piele (mai ales din grupul Corynebacterium și unii stafilococi) „mănâncă" aceste grăsimi și proteine și eliberează compuși cu sulf și acizi volatili — mirosul acru, înțepător pe care îl cunoaștem. De aceea, igiena și reducerea bacteriilor sunt cheia, mai mult decât reducerea transpirației.

Interesant: mirosul ține și de gene. O variantă a unei gene (ABCC11), foarte frecventă la populațiile din Asia de Est, face ca subrațul să producă foarte puține substanțe pentru bacterii — acești oameni au un miros foarte slab și, la ei, chiar și ceara din urechi este uscată, nu lipicioasă.

Principalele cauze ale mirosului neplăcut și ale transpirației excesive

igiena deficitară — glandele sebacee secretă sebum care, împreună cu transpirația, se oxidează în contact cu aerul și dă un aspect neîngrijit și un miros rânced;
hainele — țesăturile sintetice (poliester) rețin bacteriile și mirosul mult mai mult decât bumbacul sau inul; hainele „care țin mirosul" și după spălare se spală la 60 de grade sau se înmoaie în apă cu oțet;
alimentația — carnea roșie multă, mâncărurile grase, alcoolul, condimentele iuți, ceapa și usturoiul crud pot schimba mirosul (vezi studiile de mai jos);
stresul și emoțiile — pornesc glandele apocrine, cele care dau mirosul cel mai puternic;
obezitatea — pliurile pielii și căldura favorizează bacteriile și ciupercile;
menopauza — bufeurile și transpirațiile nocturne; vezi suplimentele pentru bufeuri;
hipertiroidismul — transpirație abundentă, mai ales pe palme, cu palpitații, tremurat și slăbire; vezi hipertiroidia;
infecții — pneumonie, tuberculoză (transpirații abundente noaptea), febra din orice infecție;
reumatismul acut și alte boli inflamatorii;
guta și bolile de rinichi — în bolile grave de rinichi, transpirația și respirația pot căpăta un miros de amoniac sau de urină, din cauza ureei;
diabetul — glicemia foarte mare poate da un miros dulceag, „de fructe" sau de acetonă (o urgență, dacă apare cu greață, sete mare și oboseală); hipoglicemia dă transpirații reci;
bolile de ficat — un miros dulceag, de mucegai;
bacteriile și ciupercile pielii — care dau un miros acrișor, mai ales la picioare și în pliuri;
unele medicamente — antidepresive, unele medicamente pentru diabet sau pentru tensiune, aspirina și paracetamolul în doze mari;
constipația — în medicina naturistă se spune că, dacă organismul nu poate elimina toxinele pe căile digestive normale, încearcă să le elimine prin piele; un tranzit bun ajută, oricum, la o stare generală mai bună;
sindromul „mirosului de pește" (trimetilaminuria) — rar, ereditar: organismul nu poate descompune o substanță din pește, ouă și carne, iar transpirația și respirația miros a pește. Se tratează prin dietă, la recomandarea medicului.

Ce au arătat studiile despre alimentație și mirosul corpului

Carnea roșie — într-un studiu ceh, bărbații care au mâncat timp de două săptămâni fără carne roșie au avut un miros al transpirației apreciat de femei ca fiind mai plăcut, mai atrăgător și mai puțin intens decât atunci când au mâncat carne roșie.
Usturoiul — o surpriză — același grup de cercetători a arătat că, deși usturoiul dă respirație urât mirositoare, consumul unei cantități mai mari de usturoi a făcut mirosul de la subraț să fie apreciat ca mai plăcut, nu mai neplăcut — probabil prin efectul antioxidant și antibacterian.
Salvia pentru transpirație — Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște frunza de salvie ca remediu tradițional pentru transpirația excesivă. Într-un studiu elvețian pe femei la menopauză, un preparat din salvie proaspătă a redus bufeurile (care vin cu transpirații) cu 64% în 8 săptămâni.
Deodorantele și cancerul — un mit care circulă de mult: un studiu american pe peste 1.600 de femei nu a găsit nicio legătură între folosirea antiperspirantelor sau a deodorantelor și cancerul de sân.

Tratarea mirosului neplăcut

Tratarea presupune îngrijirea afecțiunilor care au declanșat transpirația sau mirosul, dar și măsuri locale.

Igiena — baza

spală zonele cu transpirație de cel puțin o dată pe zi și după efort, cu un săpun antibacterian blând — poate fi natural, pe bază de ulei de măsline, rozmarin (dezinfectant), lavandă, gălbenele sau ulei de arbore de ceai;
usucă foarte bine pielea, mai ales în pliuri și între degete — umezeala hrănește bacteriile;
părul de la subraț reține transpirația și bacteriile — tunderea sau epilarea scad mirosul;
schimbă zilnic lenjeria și ciorapii; poartă bumbac, in, lână merinos în loc de sintetice;
schimbă încălțămintea, lasă pantofii să se aerisească o zi întreagă.

Remedii naturiste locale

băi cu bicarbonat de sodiu — o lingură la un lighean cu apă (sau o cană la cadă); îndepărtează mirosul și bacteriile; poți folosi și o pastă de bicarbonat cu puțină apă, ca deodorant (nu pe pielea iritată sau proaspăt epilată);
ceai concentrat de cimbrișor sau tinctură diluată — se spală sau se tamponează zona; cimbrul este un puternic antibacterian (vezi cimbrul);
suc de lămâie diluat în puțină apă — tamponat pe zonă, scade bacteriile; nu pe pielea iritată și nu înainte de expunerea la soare (poate păta pielea);
oțet natural de mere — câteva picături (sau o lingură) în apa caldă de spălat, ori tamponat diluat; împiedică dezvoltarea microbilor;
băi aromatizate cu ulei esențial de muguri de pin — 5–8 picături amestecate întâi cu miere sau sare;
uleiuri esențiale dezodorizante — eucalipt, lavandă, trandafir, arbore de ceai, salvie — 2–3 picături într-o lingură de ulei vegetal sau în apă de spălat, niciodată nediluate;
picioarele urât mirositoare — se pudrează cu pudră pe bază de gălbenele, iar seara se fac băi cu ceai de salvie, coajă de stejar sau ceai negru (taninurile strâng porii și scad transpirația); vezi micoza unghiilor, dacă apar și ciuperci.

Deodorant natural făcut în casă

2 linguri de ulei de cocos, o lingură de amidon de porumb sau de săgeată (arrowroot), o linguriță de bicarbonat de sodiu și 5 picături de ulei esențial de lavandă sau de arbore de ceai. Se amestecă și se păstrează într-un borcănel. Se aplică o cantitate cât un bob de mazăre. Dacă pielea se irită, scoate bicarbonatul.

Intern

ceai de frunze de nuc — de 3 ori pe zi; frunzele de nuc sunt bogate în taninuri, cu efect astringent; se folosesc tradițional și ca băi locale;
ceai de salvie — o cană de 2 ori pe zi, cure de 2–4 săptămâni; recunoscut pentru transpirația excesivă (nu în sarcină, alăptare sau epilepsie și nu în cure lungi, din cauza tujonei);
tratarea constipației — apă cu lămâie dimineața, pe stomacul gol, pentru activarea tranzitului; fibre, legume, fructe;
se reduc din alimentație mezelurile, carnea grasă și carnea roșie, prăjelile, alcoolul;
se consumă fructe, legume, verdețuri (pătrunjel, mărar, bogate în clorofilă), cereale integrale, iaurt, care susțin ficatul și flora intestinală;
se beau 2 litri de apă pe zi — o transpirație mai diluată miroase mai puțin.

Când transpiri prea mult (hiperhidroza)

Dacă transpirația excesivă pe palme, tălpi, subraț sau față îți strică viața de zi cu zi, chiar fără căldură sau efort, se numește hiperhidroză. Ajută:

antiperspirantele cu clorură de aluminiu (din farmacie), aplicate seara, pe pielea uscată — ele chiar reduc cantitatea de transpirație, spre deosebire de deodorante, care doar acoperă mirosul;
la dermatolog: ionoforeza (pentru palme și tălpi), injecțiile cu toxină botulinică (pentru subraț, efect 6–9 luni), tratamente cu microunde sau medicamente pe gură.

Transpirația colorată

Există cazuri rare în care transpirația de la subraț este colorată în roșu, galben sau negru. De cele mai multe ori, cauza o reprezintă niște bacterii care formează mici depozite pe firele de păr de la subraț (tricomicoza axilară) — se tratează ușor cu igienă, tunderea părului și o cremă recomandată de medic. Mai rar, este vorba de o boală a glandelor (cromhidroză) sau de un medicament ori un colorant.

Când mergi la medic

mirosul s-a schimbat brusc, fără o explicație (alimentație, medicament nou);
transpirația are miros de acetonă, de fructe, de amoniac sau de pește;
transpiri abundent noaptea, mai ales cu febră, slăbire sau tuse persistentă;
transpirația vine cu palpitații, tremurat, slăbire în greutate (tiroida);
apar transpirații reci, cu amețeală, durere în piept sau lipsă de aer — sună la 112;
transpirația excesivă îți afectează viața de zi cu zi.

De citit în continuare

Citește și respirația urât mirositoare, simptomele menopauzei: tratament naturist și homeopat, flora intestinală și apa, cel mai bun detoxifiant.

Surse

Informațiile din acest articol au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical. Cum eliminam mirosul neplacut al transpiratiei - cauze si remedii naturiste.

Faceți căutări pe acest blog

Cautati o afectiune anume? Cautati aici