Cimbrul este un puternic antiinfecțios natural. Condiment foarte des folosit în bucătărie, cimbrul ascunde câteva secrete puțin știute: este o plantă aromatică ce poate ajuta în multe dintre afecțiunile cele mai des întâlnite — de la tuse și răceală, la afte, digestie grea sau dureri menstruale.
Așa cum v-am obișnuit deja, continui cu super-alimentele-remedii din bucătărie. Cimbrul, cunoscut și sub numele de tim, are efecte care îl transformă dintr-un simplu condiment într-un remediu demn de luat în seamă. Îți spun ce conține, la ce ajută, ce au arătat studiile din ultimii ani, cum îl folosești acasă și la ce trebuie să fii atent.
Cimbru, cimbrișor sau tim? Ce plantă folosești
În limba română, numele „cimbru" se folosește pentru mai multe plante înrudite, toate din familia mentei:
- cimbrul de cultură sau timul (Thymus vulgaris) — cel din farmacii și din ceaiurile pentru tuse; despre el sunt cele mai multe studii;
- cimbrișorul (Thymus serpyllum) — cimbrul sălbatic, cu flori mov, care crește pe pajiști; se folosește la fel, ca ceai;
- cimbrul de grădină (Satureja hortensis) — cel pe care îl punem cel mai des în fasole, ciorbe și sarmale; are compuși asemănători (mai ales carvacrol) și un gust mai iute.
Toate au proprietăți asemănătoare, datorită acelorași uleiuri esențiale. Pentru tratamente, în farmacii se găsește de obicei Thymus vulgaris.
Ce conține cimbrul
Prin compoziția sa — timol, carvacrol, gama-terpinen, p-cimen, borneol, linalool —, cimbrul se situează printre cele mai puternice plante antiinfecțioase, antibacteriene și antiparazitare din natură. Carvacrolul și timolul au, în studiile de laborator, o sferă largă de acțiune asupra bacteriilor, virusurilor, ciupercilor și paraziților intestinali. Pe lângă ele, cimbrul conține flavonoide și acid rosmarinic (antiinflamatoare și antioxidante), vitamina C, vitamina A, fier și mangan.
Despre denumirea de „antibiotic": substanțele din cimbru omoară microbii în eprubetă, dar ceaiul de cimbru nu înlocuiește antibioticul prescris de medic într-o infecție bacteriană serioasă (pneumonie, infecție urinară cu febră, amigdalită streptococică). Este însă un ajutor foarte bun în răcelile obișnuite, care sunt de cele mai multe ori virale.
Deși cele mai multe tratamente presupun folosirea ceaiului, tinctura a început să-i ia locul, fiind mai concentrată și mai ușor de folosit. Se găsesc și siropuri și extracte standardizate în farmacii.
Ce au arătat studiile despre cimbru
- Tusea din bronșită — două studii germane, făcute pe sute de adulți cu bronșită acută și tuse cu expectorație, au arătat că extractul de cimbru, combinat fie cu iederă, fie cu rădăcină de ciuboțica-cucului, a redus crizele de tuse cu aproximativ 68% în 7–9 zile, față de 48–51% cu placebo, iar tusea s-a înjumătățit cu circa 2 zile mai repede. Agenția Europeană a Medicamentului recunoaște cimbrul ca remediu pentru tusea din răceală.
- Durerile menstruale — într-un studiu din Iran, pe tinere cu menstruații dureroase, extractul de cimbru a redus durerea la fel de bine ca ibuprofenul, ambele mult mai bine decât placebo. Cimbrul relaxează mușchii netezi, inclusiv pe cei ai uterului. Vezi și menstruațiile abundente.
- Gingiile — apele de gură cu uleiuri esențiale (inclusiv timol, substanța din cimbru), folosite pe lângă periaj, au redus semnificativ placa și inflamația gingiilor într-o analiză a 11 studii. De aceea timolul se găsește în multe ape de gură și paste de dinți.
- Căderea părului în plăci — într-un studiu scoțian, masajul zilnic al scalpului cu un amestec de uleiuri esențiale de cimbru, rozmarin, lavandă și cedru, diluate în ulei de jojoba și sâmburi de struguri, a îmbunătățit alopecia areata la 44% dintre pacienți, față de 15% cu uleiul simplu, după 7 luni.
- Proteza dentară — un mic studiu a arătat că uleiul esențial de cimbru de grădină (Satureja) a ajutat la vindecarea inflamației de sub proteză, produsă de ciuperci.
Tratamente pe bază de cimbru
Pentru căile respiratorii
- ajută în tratarea răcelilor și întărește sistemul imunitar;
- calmează tusea și este un foarte bun expectorant — ceaiul de cimbru cu miere este cel mai cunoscut remediu;
- dacă, în timpul unei afecțiuni respiratorii, secrețiile stagnează în bronhii, pentru fluidificarea lor se beau 3 căni de ceai pe zi;
- în bronșita cronică se iau câte 20 de picături de tinctură pe zi, într-un pahar cu apă (sau conform prospectului);
- gripa — ceaiul de cimbru amestecat cu tei, scorțișoară, lămâie și miere ajută la transpirație, calmează tusea și gâtul;
- dacă ai probleme cu respirația din cauza nasului înfundat, mestecă puțin cimbru sau fă inhalații cu ceai fierbinte de cimbru (aplecat deasupra vasului, cu un prosop peste cap, 5–10 minute);
- afecțiunile gurii și ale gâtului — afte, amigdalite, gingivite, faringite: gargară cu ceai de cimbru de 3–4 ori pe zi, plus 2 căni de ceai pe zi sau tinctură conform prospectului; în rinitele alergice, ceaiul calmează mucoasele.
Vezi și tusea: cum o tratăm acasă, plantele medicinale pentru tuse, răceală și bronșită și tratarea aftelor.
Pentru dinți și gură
- este dezinfectant, fiind folosit și în anumite paste de dinți și ape de gură;
- este un anestezic ușor, folosit în durerile de dinți — se mestecă o crenguță sau se ține ceai călduț în gură, pe partea dureroasă (durerea de dinți rămâne motiv de mers la stomatolog).
Pentru digestie
- stimulează pofta de mâncare;
- stimulează digestia și funcționarea ficatului, combate balonarea și gazele — de aceea se pune în fasole, mazăre și varză;
- enterocolite și diaree — se face un ceai mai concentrat, câte o cană de 2–3 ori pe zi; atenție la hidratare, iar la copiii mici și la diareea cu sânge sau febră se merge la medic;
- are efect antiparazitar tradițional, împotriva viermilor intestinali.
Pentru sistemul nervos și mușchi
- este relaxant muscular și calmează crampele, inclusiv cele menstruale (vezi studiul de mai sus);
- îmbunătățește activitatea creierului — mirosul de cimbru este tonic, iar antioxidanții lui protejează celulele nervoase (studii mai ales pe animale);
- are efecte în caz de oboseală, extenuare, stări depresive și insomnii — un ceai cald seara, cu miere;
- calmează durerile de cap — 2 căni de ceai pe zi sau o compresă rece cu ceai pe frunte.
Pentru reumatism și piele
- în caz de reumatism se pun comprese calde înmuiate în ceai de cimbru sau în tinctură diluată, iar intern se beau 2 căni pe zi;
- eczemele sau rănile mici pot fi ameliorate dacă se șterg cu un tampon înmuiat în ceai concentrat de cimbru, răcit; vezi eczema;
- pentru picioare umflate și hemoroizi se face o baie de șezut sau de picioare cu ceai de cimbru; dacă folosești ulei esențial (10 picături), amestecă-l întâi cu o lingură de miere, lapte sau sare, ca să se dizolve în apă și să nu irite pielea.
Pentru căile urinare
- tradițional, cimbrul este folosit în afecțiuni ale aparatului urinar — cistită, inflamarea prostatei, litiază urinară —, ca ceai dezinfectant și ușor diuretic, alături de multe lichide. Infecțiile urinare cu febră, dureri de spate sau sânge în urină se tratează la medic. Vezi cistita: remedii naturiste.
Colicile
Pentru colicile la adulți, pe lângă ceaiul de cimbru, ajută și un ceai de busuioc călduț cu miere, băut câte o gură, încet. Vezi colica intestinală: remedii naturiste.
Rețete cu cimbru
Ceaiul de cimbru
O linguriță de cimbru uscat (sau 2 lingurițe de cimbru proaspăt) la o cană de apă clocotită, acoperit 10 minute — capacul păstrează uleiurile esențiale —, apoi strecurat. Se îndulcește cu miere după ce s-a răcit puțin. 2–3 căni pe zi, în perioadele de răceală.
Sirop de cimbru pentru tuse
2 linguri de cimbru uscat se fierb 10 minute în 250 ml apă, la foc mic. Se strecoară, se lasă să se răcească până e călduț și se amestecă cu 250 g de miere. Se păstrează la frigider până la 2 săptămâni. Adulții iau câte o linguriță de 3–4 ori pe zi, copiii peste 1 an câte o linguriță de 2 ori pe zi. Mierea nu se dă copiilor sub 1 an.
Ceai pentru gripă
O linguriță de cimbru, o linguriță de flori de tei, un baton mic de scorțișoară și o felie de lămâie, opărite cu o cană de apă clocotită, acoperite 10 minute. Se îndulcește cu miere și se bea fierbinte, seara, în pat.
Gargara cu cimbru
2 lingurițe de cimbru la o cană de apă clocotită, acoperit 15 minute. Se strecoară, se adaugă un vârf de sare și se face gargară cu ceaiul călduț de 3–4 ori pe zi.
Ulei aromat de cimbru pentru bucătărie
Câteva crenguțe de cimbru proaspăt, bine uscate de apă, se pun într-o sticlă cu 250 ml ulei de măsline și se țin la frigider. Se folosește în maximum 7 zile (plantele proaspete în ulei, ținute la temperatura camerei, pot dezvolta bacteria botulismului).
Fasole bătută cu cimbru
Cimbrul pus în fasole, mazăre sau linte nu e întâmplător: ajută digestia și scade balonarea. Adaugă-l spre sfârșitul fierberii, ca să-și păstreze aroma și uleiurile.
Precauții
- Uleiul esențial de cimbru nu se bea și nu se pune nediluat pe piele sau pe mucoase — este foarte iritant și poate arde. Pe piele se folosește doar diluat (2–3 picături la o lingură de ulei vegetal).
- Copiii mici — uleiurile esențiale nu se folosesc la sugari și la copiii sub 6 ani (nici inhalații cu ulei esențial, nici frecții pe piept); ceaiul slab și siropul (peste 1 an) sunt mai sigure.
- Sarcina și alăptarea — ca și condiment, cimbrul e sigur; în cantități medicinale (ceaiuri multe, tinctură, extracte), doar cu acordul medicului.
- Alergia — cei alergici la plante din familia mentei (oregano, salvie, lavandă, busuioc) pot reacționa și la cimbru.
- Medicamente care subțiază sângele — extractele concentrate pot potența ușor efectul; se întrerup cu 2 săptămâni înainte de operații.
- Tiroida — studiile pe animale sugerează că doze foarte mari ar putea influența tiroida; cei cu boli de tiroidă nu țin cure lungi cu extracte concentrate.
- Tinctura conține alcool — nu se dă copiilor și celor care nu au voie să consume alcool.
De citit în continuare
Citește și oregano (sovârf), răceala tratată cu condimente, cardamomul și extractul din muguri de brad.
Surse
- Kemmerich și colab., 2006 — extractul de cimbru și iederă în bronșita acută cu tuse
- Kemmerich, 2007 — extractul de cimbru și ciuboțica-cucului în bronșita acută
- Salmalian și colab., 2014 — cimbrul față de ibuprofen în durerile menstruale
- Stoeken și colab., 2007 — apele de gură cu uleiuri esențiale (timol), placa și gingiile
- Hay și colab., 1998 — aromaterapia (cimbru, rozmarin, lavandă, cedru) în alopecia areata
- Salehi și colab., 2018 — timolul, cimbrul și utilizările lor pentru sănătate
- Sabzghabaee și colab., 2012 — uleiul de cimbru de grădină în inflamația de sub proteza dentară
- Agenția Europeană a Medicamentului — monografia cimbrului (Thymi herba)
Informațiile din acest articol au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical. Cimbrul, un antibiotic in bucatarie - beneficii, studii si retete.
Comentarii
Trimiteți un comentariu