Timp de cefalină (TCA/APTT): valori normale și ce înseamnă rezultatul

Dacă ai ajuns aici după ce ai văzut pe buletinul de analize rândul „timp de cefalină", îți spun din prima ce e: o analiză care măsoară cât de repede ți se coagulează sângele.

Iar dacă ai căutat cefalina ca substanță — e un fosfolipid din membranele celulelor, prezent mai ales în țesutul nervos. Cele două lucruri sunt legate, iar la final îți explic exact de ce testul poartă numele substanței.

Îți iau pe rând amândouă, începând cu analiza, pentru că acolo ajung cei mai mulți oameni.

Ce este timpul de cefalină activată

Denumirea completă e timp de cefalină activată, prescurtat TCA. În alte laboratoare apare ca APTT sau aPTT (de la activated partial thromboplastin time) ori ca „timp de tromboplastină parțial activată". Sunt aceeași analiză, doar denumiri diferite.

Ce măsoară: numărul de secunde în care sângele formează un cheag, pe o anumită cale a coagulării — cea numită intrinsecă, plus calea comună. Practic, verifică dacă factorii de coagulare VIII, IX, XI, XII și cei din calea comună funcționează normal.

Se recoltează din venă, într-o eprubetă cu capac albastru care conține citrat de sodiu.

Valorile normale — și de ce nu te uiți doar la cifră

Orientativ, valorile normale sunt undeva între 23 și 35 de secunde. Dar iată de ce cifra singură nu-ți spune nimic:

Intervalul diferă de la un laborator la altul. Fiecare folosește alt reactiv și alt aparat, iar asta schimbă valorile. De aceea pe buletinul tău scrie întotdeauna intervalul de referință al laboratorului respectiv — acela contează, nu cifrele găsite pe internet, inclusiv cele de mai sus.

Din același motiv, dacă repeți analiza, e ideal s-o faci în același laborator. Altfel compari mere cu pere.

Multe buletine raportează și un raport (ratio) — valoarea ta împărțită la valoarea de control. E mai ușor de comparat între laboratoare.

Ce înseamnă un timp de cefalină prelungit

Un rezultat mai mare decât intervalul de referință înseamnă că sângele se coagulează mai încet decât de obicei. Cauzele posibile:

• Tratamentul cu heparină — de departe cea mai frecventă explicație la persoanele internate. Analiza e folosită chiar pentru a regla doza.
• Deficitul unui factor de coagulare — hemofilia A (factorul VIII), hemofilia B (factorul IX), deficitul de factor XI.
• Boala von Willebrand, cea mai frecventă tulburare de coagulare moștenită.
• Afecțiuni ale ficatului — ficatul produce majoritatea factorilor de coagulare.
• Deficitul de vitamina K, necesară pentru sinteza mai multor factori.
• Anticoagulantul lupic și sindromul antifosfolipidic. Aici e un paradox care sperie mulți oameni: analiza iese prelungită, dar riscul real nu e de sângerare, ci de tromboză.
• Coagularea intravasculară diseminată (CID), o situație gravă care apare în context medical acut.

Un rezultat ușor peste limită, la o persoană sănătoasă, fără sângerări și fără tratament anticoagulant, de multe ori nu înseamnă nimic. Medicul e cel care decide dacă are nevoie de investigații suplimentare.

Ce înseamnă un timp scurtat

Un rezultat sub interval are mult mai puțină semnificație clinică. Poate apărea în inflamații acute, când nivelul factorului VIII crește, sau în fazele incipiente ale CID. De obicei nu se investighează izolat.

Cea mai frecventă cauză a unui rezultat greșit

Merită știut, pentru că scutește multă spaimă degeaba.

Eprubeta cu citrat trebuie umplută exact până la semn. Raportul dintre sânge și anticoagulantul din eprubetă e fix, iar dacă eprubeta e umplută insuficient, rezultatul iese fals prelungit. La fel se întâmplă dacă sângele a fost recoltat dintr-o branulă prin care s-a administrat heparină, sau dacă proba a stat prea mult până la analiză.

De aceea, la un rezultat anormal neașteptat, primul lucru pe care îl face un medic bun e să repete analiza, nu să caute o boală.

Când se cere analiza

• înainte de o operație sau de o procedură invazivă;
• pentru monitorizarea tratamentului cu heparină nefracționată;
• la sângerări inexplicabile — vânătăi ușoare, sângerări nazale frecvente, menstruații foarte abundente, sângerare prelungită după extracții dentare;
• la tromboze repetate sau pierderi de sarcină repetate, pentru sindromul antifosfolipidic;
• în bolile de ficat;
• când se suspectează o tulburare de coagulare moștenită.

De obicei nu se cere singură, ci împreună cu timpul de protrombină (TQ, cu indicele INR), fibrinogenul și hemoleucograma. Cele două teste acoperă căi diferite ale coagulării, iar combinația lor arată unde e problema.

Cefalina ca substanță

Acum, cealaltă întrebare.

Cefalina, numită științific fosfatidiletanolamină, este un fosfolipid — unul dintre grăsimile care formează membranele tuturor celulelor din corp. Se găsește în cantitate mare în creier și în țesutul nervos, de unde îi vine și numele (de la grecescul kephalē, cap).

Molecula e alcătuită din glicerină, acid fosforic, doi acizi grași — stearic, oleic, linolic sau linoleic — și colamină, adică etanolamină.

Ce face în organism:

• intră în structura membranelor celulare și le dă flexibilitatea necesară;
• participă la fuziunea și curbarea membranelor, procese fără de care celulele nu s-ar putea divide și nu ar putea transporta substanțe;
• e implicată în transmiterea impulsului nervos, prin rolul ei în membranele neuronilor;
• oferă suprafața pe care se desfășoară coagularea — iar aici se leagă cele două părți ale articolului.

Nu e un supliment și nu se ia sub formă de pastile. Organismul și-o sintetizează singur, iar fosfolipidele vin oricum din alimentație.

De ce se numește testul „de cefalină"

Uite legătura, și e frumoasă.

În organism, coagularea are nevoie de o suprafață de fosfolipide, pe care o oferă în mod normal trombocitele. Pentru a măsura coagularea în eprubetă, laboratorul trebuie să înlocuiască trombocitele cu ceva.

Reactivul folosit este tocmai un extract de fosfolipide — numit istoric cefalină, pentru că se obținea din țesut cerebral. De acolo vine denumirea analizei: nu măsoară cefalina din sângele tău, ci folosește cefalina ca reactiv.

E o confuzie foarte răspândită. Mulți cred că analiza le arată nivelul de cefalină din organism. Nu e așa.

Plante, suplimente și alimente care influențează coagularea

Pentru cei care folosesc remedii naturiste, aici este partea cea mai importantă. Multe plante și suplimente subțiază sângele sau interacționează cu anticoagulantele, iar asta contează mai ales înainte de o operație, de o extracție dentară sau dacă iei tratament anticoagulant.

Ce poate crește riscul de sângerare

• usturoiul în doze mari (capsule, extract), ginkgo biloba și ginsengul — o analiză publicată în JAMA, despre plantele medicinale înainte de operații, le enumeră printre cele care pot crește sângerarea;
• uleiul de pește (omega-3) în doze mari, vitamina E în doze mari, turmericul (curcumina) în suplimente;
• ceaiul verde și salvia roșie chinezească (danshen) au fost raportate ca interacționând cu anticoagulantul warfarină;
• sunătoarea funcționează invers: grăbește eliminarea multor medicamente, inclusiv a unor anticoagulante, și le scade efectul.

Asta nu înseamnă că sunt periculoase pentru toată lumea. Înseamnă că medicul trebuie să știe că le iei. De obicei, suplimentele care subțiază sângele se opresc cu 1–2 săptămâni înainte de o operație, la indicația medicului.

Vitamina K și alimentele verzi

Vitamina K este necesară ficatului pentru a produce mai mulți factori de coagulare. Surse: varza kale, spanacul, broccoli, varza de Bruxelles, salata verde, pătrunjelul, mărarul, plus uleiurile vegetale și alimentele fermentate. Un deficit de vitamina K (după antibiotice îndelungate, în bolile intestinale cu absorbție slabă sau în alimentația foarte săracă) poate prelungi coagularea.

Dacă iei acenocumarol sau warfarină, nu trebuie să renunți la legumele verzi, ci să le mănânci constant, în cantități asemănătoare de la o săptămână la alta. Schimbările bruște (o cură cu sucuri verzi, o dietă nouă) modifică efectul medicamentului și INR-ul. O analiză sistematică a interacțiunilor warfarinei a găsit zeci de medicamente, plante și alimente care îi pot schimba efectul.

Ce susține o coagulare sănătoasă

• alimentație variată, cu legume verzi, care aduce vitamina K;
• un ficat sănătos — fără exces de alcool, cu greutate normală; vezi bolile de ficat: analize și alimentație;
• fier și vitamina C suficiente, dacă ai menstruații abundente; vezi menstruațiile abundente;
• mișcare și hidratare, care previn trombozele, mai ales la drumuri lungi și după operații.

Întrebări frecvente

Trebuie să fiu pe nemâncate? În general nu e obligatoriu, dar unele laboratoare cer post de 8–12 ore, mai ales dacă se recoltează și alte analize odată. Întreabă la programare.

Ce medicamente influențează rezultatul? Heparina, în primul rând. Dar și alte anticoagulante, iar dintre suplimente uleiul de pește, ginkgo biloba și sunătoarea pot influența coagularea. Spune-i medicului tot ce iei, inclusiv ceaiuri și suplimente.

Un rezultat anormal înseamnă că am o boală de sânge? Nu neapărat. Cele mai frecvente explicații sunt tratamentul anticoagulant și erorile de recoltare. Se repetă analiza înainte de orice concluzie.

Care e diferența față de INR? INR-ul vine din timpul de protrombină și verifică altă cale a coagulării. Se folosește pentru monitorizarea acenocumarolului sau a warfarinei, în timp ce timpul de cefalină se folosește pentru heparină.

Când mergi la medic

Indiferent de cifră, mergi la medic dacă ai:

• vânătăi care apar fără motiv sau sângerări care nu se opresc;
• sângerări nazale frecvente și abundente;
• menstruații foarte abundente sau prelungite;
• sânge în urină sau în scaun;
• umflarea și durerea unui picior, mai ales însoțite de dificultăți de respirație — aici se merge de urgență.

Și o regulă simplă: rezultatul unei analize se interpretează de medic, împreună cu restul analizelor și cu ce ți se întâmplă. O cifră în afara intervalului nu e un diagnostic.

De citit în continuare

Dacă te interesează cum se citesc analizele, am scris și despre hipercalcemie și riscurile administrării de calciu, precum și despre importanța tratării anemiei în sarcină.

Toate articolele despre inimă, circulație și sânge sunt strânse în ghidul complet pentru inimă, circulație și sânge.

Surse

• Testing.com — Partial Thromboplastin Time (PTT, aPTT)
• Mayo Clinic Laboratories — Activated Partial Thromboplastin Time, Plasma
• Ang-Lee și colab., JAMA, 2001 — plantele medicinale înainte de operații
• Holbrook și colab., Archives of Internal Medicine, 2005 — interacțiunile warfarinei cu medicamente și alimente

Informațiile din acest articol au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical. Rezultatele analizelor se interpretează de către medic, în context clinic.