Manganul pentru ten și articulații: roluri, surse naturale și riscuri

Manganul, un important mineral pentru ten si articulatii

Manganul este un mineral puțin cunoscut și puțin folosit, deși joacă un rol important în formarea oaselor și a cartilajelor, în vindecarea pielii și în apărarea celulelor împotriva stresului oxidativ. Avem nevoie de el în cantități foarte mici, dar fără el o serie de enzime din corp nu ar putea funcționa.

Îți spun ce face manganul în organism, de cât ai nevoie, care sunt cele mai bune surse naturale, ce arată studiile despre ten, oase și articulații și de ce, în cazul acestui mineral, prea mult poate fi la fel de rău ca prea puțin.

Cât mangan avem în corp

Corpul unui adult conține în total doar 10–20 de miligrame de mangan. Între 25% și 40% se află în oase, iar restul în ficat, rinichi, pancreas, creier și glanda hipofiză (pituitară). Ficatul este organul care păstrează echilibrul: elimină prin bilă manganul de prisos.

În ultima vreme se fac tot mai multe studii despre rolurile manganului în organism, atât despre beneficiile lui, cât și despre riscurile excesului.

Rolurile manganului în organism

Pielea, colagenul și ridurile

Manganul participă la formarea colagenului, proteina care dă pielii fermitate și elasticitate și care ajută la regenerarea țesuturilor. Mai exact, el activează o enzimă (prolidaza) care furnizează celulelor pielii un aminoacid necesar pentru construcția colagenului, mai ales în timpul vindecării rănilor. De aceea manganul apare și în cosmetică, în creme pentru ten matur și riduri. Trebuie spus însă că nu există studii care să arate că suplimentele cu mangan reduc ridurile — pentru ten contează mai mult protecția solară, somnul, renunțarea la fumat și o alimentație bogată în vitamina C și proteine.

Oasele, cartilajele și articulațiile

Manganul este necesar pentru enzimele care construiesc substanța de bază a cartilajelor și a oaselor. Contribuie astfel la formarea oaselor și la menținerea rezistenței lor. Asta explică de ce lipsa lui ar putea favoriza artroza și osteoporoza, deși la om dovezile sunt încă amestecate.

Metabolismul

Manganul participă la metabolismul glucidelor (zaharurilor), al colesterolului și al unor hormoni steroizi. Ajută ficatul să elimine amoniacul rezultat din proteine. Studiile pe populație au arătat că oamenii care primesc mai mult mangan din alimente au un risc ceva mai mic de diabet de tip 2, dar asta nu înseamnă că suplimentele ar preveni diabetul.

Creierul și memoria

Manganul este prezent în hipofiză și în creier și este necesar pentru unele enzime care ajută la transmiterea mesajelor între neuroni, deci și la memorie. În același timp, creierul este cel mai sensibil organ la excesul de mangan, așa că aici echilibrul este esențial.

Efectul antioxidant

Manganul face parte dintr-o enzimă antioxidantă foarte importantă (superoxid dismutaza cu mangan), care protejează mitocondriile — „centralele energetice” ale celulelor — de radicalii liberi. Prin acest rol, manganul contribuie la apărarea organismului, inclusiv împotriva leziunilor care pot duce la cancer. Nu există însă dovezi că suplimentele de mangan previn sau tratează cancerul.

De cât mangan ai nevoie

• Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) consideră adecvat un aport de 3 mg pe zi pentru adulți, inclusiv în sarcină și alăptare.
• În SUA, valorile adecvate sunt 1,8 mg pe zi pentru femei și 2,3 mg pentru bărbați; în sarcină 2 mg, iar în alăptare 2,6 mg.
• Limita maximă sigură pentru adulți, din toate sursele, este stabilită în SUA la 11 mg pe zi.
• Serviciul de sănătate britanic (NHS) spune că 4 mg pe zi sau mai puțin din suplimente sunt puțin probabil să facă rău, iar vârstnicii, mai sensibili, nu ar trebui să depășească 0,5 mg pe zi din suplimente.

O alimentație variată aduce, de obicei, tot manganul necesar.

Principalele surse naturale de mangan

• ananasul — o jumătate de cană de ananas proaspăt are aproximativ 0,8 mg, iar un pahar (250 ml) de suc de ananas aproximativ 1,2–1,3 mg de mangan;
• legumele verzi și leguminoasele: spanac, pătrunjel, țelină, praz, sfeclă, vinete, fasole, mazăre, năut, linte;
• cerealele integrale: ovăz, orez brun, grâu încolțit, pâine integrală;
• nucile și semințele: nuci pecan, alune de pădure, migdale, semințe de dovleac;
• frunzele de ceai — o cană de ceai verde poate aduce între 0,4 și 1,6 mg;
• condimentele: ghimbirul, cuișoarele, scorțișoara;
• fructele ca ananasul, perele, merele sau prunele — acestea din urmă conțin cantități mai mici, dar contribuie la aportul zilnic.

Manganul din alimente se absoarbe doar în mică parte, iar corpul își reglează singur cantitatea, așa că din mâncare este foarte greu să iei prea mult.

Afecțiuni legate de lipsa de mangan

Lipsa de mangan este foarte rară la oamenii care mănâncă variat. A fost observată mai ales în studii în care voluntarii au primit intenționat o dietă fără mangan sau la persoane hrănite doar prin perfuzii. Semnele observate atunci au fost:

• slăbirea și demineralizarea oaselor, creștere încetinită la copii;
• erupții pe piele;
• scăderea colesterolului;
• o ușoară tulburare a felului în care corpul folosește zahărul.

Unele studii au găsit niveluri mai mici de mangan în sânge la femeile cu osteoporoză, dar alte cercetări au avut rezultate diferite. Durerile articulare și slăbirea tendoanelor sunt legate de rolul manganului în cartilaje, însă la om nu s-a dovedit că apar din lipsa lui. Pentru alergii, palpitații, tahicardie, iritabilitate sau agitație nu există dovezi că ar fi cauzate de lipsa de mangan — aceste simptome au alte cauze, pe care trebuie să le caute medicul.

Ce spun studiile despre mangan, oase și artroză

Artroza

Într-un studiu al Marinei americane din 1999, 34 de bărbați cu artroză de genunchi sau dureri de spate au primit 16 săptămâni un supliment care combina glucozamina, condroitina și ascorbatul de mangan. Cei cu artroză de genunchi au avut mai puține dureri decât cu placebo, dar nu s-a putut spune cât din efect vine de la mangan și cât de la celelalte substanțe. Doza zilnică de mangan din acel supliment depășea însă limita sigură de 11 mg.

Osteoporoza

Un studiu din 1994 a arătat că un supliment cu mangan (5 mg pe zi), cupru și zinc, luat împreună cu calciu, a prevenit pierderea de os la coloană, pe parcursul a doi ani, mai bine decât calciul singur, la femeile după menopauză. Nu se știe însă cât a contribuit manganul. Pentru oase rămân de bază calciul, vitamina D, proteinele și mișcarea.

Manganul folosit alături de alte minerale

În oligoterapie (o metodă naturistă care folosește oligoelemente în doze foarte mici, sub formă de fiole sau tablete sublinguale), manganul se folosește în combinații:

• alături de cobalt și litiu, pentru anxietate;
• alături de cupru, în artroză și astm bronșic, crăpăturile sânului, eczemă, gripă și guturai, rinită, hemoroizi, oboseala care apare seara, spasme intestinale și ulcer varicos;
• alături de cobalt și cupru, pentru crampele musculare.

Aceste combinații sunt folosite tradițional, dar nu au fost verificate în studii clinice. Pot fi încercate ca ajutor, dar nu înlocuiesc tratamentul medical — mai ales în astm, gripă, eczeme sau ulcer varicos. Litiul din oligoterapie este în cantități foarte mici, diferit de cel prescris de psihiatru.

Excesul de mangan: de ce contează doza

Manganul în exces se acumulează în creier și poate da o boală numită manganism, asemănătoare bolii Parkinson: tremurături, mers greoi, rigiditate, schimbări de dispoziție. Apare mai ales la muncitorii care inhalează praf de mangan (sudori, mineri), dar au fost raportate cazuri și după ani de suplimente în doze mari. Excesul mai poate fi adus de apa de fântână bogată în mangan. De aceea, manganul nu se folosește ca tratament pentru boli neurologice precum epilepsia, scleroza multiplă sau schizofrenia.

Cine trebuie să fie atent

• Bolnavii de ficat: ficatul afectat nu mai elimină bine manganul, care se poate acumula în creier. Nu iau suplimente cu mangan.
• Persoanele cu lipsă de fier (anemie feriprivă): absorb mai mult mangan, deci riscul de acumulare e mai mare.
• Copiii mici și sugarii: absorb mai mult mangan și îl elimină mai greu; nu li se dau suplimente fără recomandarea medicului.
• Cei care beau apă din fântână: merită să o analizeze, inclusiv pentru mangan, mai ales dacă dau apa copiilor.
• Vârstnicii sunt mai sensibili la excesul de mangan.
• Suplimentele de fier, calciu sau magneziu pot scădea ușor absorbția manganului.
• Femeile care alăptează nu au nevoie de suplimente cu mangan pentru a avea lapte; un pahar de suc proaspăt de ananas poate fi parte din alimentație, dar nu există dovezi că ar crește cantitatea de lapte.

Când mergi la medic

• apar tremurături, mers nesigur, rigiditate sau schimbări de dispoziție, mai ales dacă iei suplimente sau lucrezi cu metale;
• ai dureri articulare care nu trec, umflături sau înțepenire dimineața;
• ai avut fracturi la lovituri mici sau ești după menopauză — cere o osteodensitometrie;
• vrei să iei suplimente cu mangan și ai o boală de ficat sau anemie.

De citit în continuare

Pentru articulații, citește artroza: cauze, simptome și tratament. Pentru ten, vezi colagen sau acid hialuronic pentru tenul matur și importanța siliciului pentru organism. Pentru o imagine de ansamblu, citește vitaminele și mineralele de care ai nevoie și cele mai importante vitamine pentru femei după 40 de ani.

Surse

• Institutul Linus Pauling, Universitatea de Stat din Oregon — manganul
• EUFIC — manganul: alimente, roluri și aportul recomandat în Europa
• NHS — manganul și alte minerale: cât e sigur din suplimente
• Leffler și colab., 1999 — glucozamina, condroitina și ascorbatul de mangan în artroză

Informațiile din acest articol au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical. Manganul pentru ten si articulatii: roluri, surse naturale si precautii.