 |
| Importanta siliciului pentru santatatea organismului |
Siliciul este un mineral mai puțin cunoscut și mai rar pomenit decât calciul, fierul sau magneziul, dar corpul nostru îl conține în cantități surprinzător de mari. Este unul dintre cele mai abundente oligoelemente din organism, după fier și zinc, și se găsește mai ales în oase, cartilaje, piele, păr, unghii și pereții vaselor de sânge — adică exact în țesuturile care au nevoie de colagen ca să fie rezistente și elastice.
Îți spun ce rol are siliciul în organism, ce au arătat studiile pe oameni despre oase, piele și păr, din ce alimente îl iei cel mai ușor, cum se folosește coada-calului și cine trebuie să fie atent la suplimente.
Ce este siliciul și de câte ai nevoie
În alimente și în apă, siliciul se găsește mai ales sub forma de acid ortosilicic, forma pe care intestinul o poate absorbi. Nu există o doză zilnică recomandată oficial, pentru că oamenii de știință nu au stabilit încă exact cât îi trebuie corpului. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a estimat că o alimentație obișnuită aduce în jur de 20–50 mg de siliciu pe zi și că aceste cantități sunt sigure.
Un studiu american din 2002, făcut pe participanții studiului Framingham, a arătat că bărbații consumau în medie 30–33 mg pe zi, iar femeile 24–25 mg, și că aproximativ 41% din siliciul din mâncare ajungea să fie absorbit și eliminat prin urină — deci corpul îl folosește destul de bine.
Scade siliciul cu vârsta?
Se spune adesea că nivelul de siliciu din organism scade încă din copilărie și că, după 40 de ani, scade mai repede. Unele cercetări mai vechi au găsit într-adevăr mai puțin siliciu în pielea și în arterele persoanelor vârstnice, iar la femei legătura dintre siliciu și oase pare să depindă și de hormoni (estrogeni), care scad după menopauză. Nu există însă un prag exact de vârstă și nici o analiză de rutină care să arate „cât siliciu ai”, așa că ideea trebuie privită ca o tendință, nu ca o regulă.
Proprietățile siliciului: ce spun studiile
1. Oasele și absorbția calciului
Siliciul ajută la formarea colagenului de tip 1, „scheletul” proteic pe care se depune apoi calciul în os. Studiile pe celule și pe animale arată că participă la mineralizarea osului, adică la fixarea calciului, iar de aici vine ideea că este un mineral „recalcifiant”.
La oameni, cea mai cunoscută cercetare este tot din cohorta Framingham (Jugdaohsingh și colaboratorii, 2004), pe 2.847 de adulți. Bărbații și femeile încă nemenopauzate care consumau peste 40 mg de siliciu pe zi aveau oasele șoldului cu până la 10% mai dense decât cei care consumau sub 14 mg pe zi. La femeile după menopauză, legătura nu a mai apărut.
Într-un studiu randomizat din 2008 (Spector și colaboratorii), 136 de femei cu osteopenie (oase mai subțiri decât normal) au primit timp de 12 luni calciu și vitamina D, plus siliciu sau placebo. Siliciul a crescut un marker al formării de colagen în os, dar densitatea osoasă nu s-a îmbunătățit clar față de calciu și vitamina D luate singure. Concluzia: siliciul pare să ajute osul, dar nu înlocuiește calciul, vitamina D, mișcarea și tratamentul osteoporozei.
Uneori circulă ideea că organismul ar putea transforma siliciul în calciu. Nu e adevărat — elementele chimice nu se transformă unele în altele în corp. Siliciul ajută calciul să se fixeze, dar nu devine calciu.
Rahitismul la copii se tratează cu vitamina D și calciu, sub supravegherea medicului pediatru; siliciul nu este un tratament pentru el.
2. Țesutul conjunctiv, cartilajele și articulațiile
Siliciul se găsește în cantitate mare în țesutul conjunctiv — cel care leagă și susține organele — și în cartilaje. De aceea este considerat important pentru articulații, tendoane și ligamente. Studiile pe animale sunt încurajatoare, dar la oameni nu avem încă studii solide care să arate că suplimentele de siliciu încetinesc artroza sau ameliorează colagenozele (bolile autoimune ale țesutului conjunctiv, care cer întotdeauna tratament de specialitate).
3. Părul, unghiile și pielea
Părul și unghiile conțin cantități relativ mari de siliciu, iar mineralul stimulează producția de colagen — motiv pentru care este numit adesea „mineralul frumuseții”. Aici avem și un studiu bun pe oameni: în 2005, Barel și colaboratorii au dat la 50 de femei cu pielea îmbătrânită de soare fie 10 mg de siliciu pe zi (acid ortosilicic stabilizat cu colină), fie placebo, timp de 20 de săptămâni. La cele care au luat siliciu, asprimea pielii s-a redus și s-au îmbunătățit proprietățile mecanice ale pielii (fermitatea), iar părul și unghiile au devenit mai puțin casante. Efectele au fost modeste, dar reale.
Pentru riduri, siliciul poate fi un ajutor, dar cele mai bine dovedite măsuri rămân protecția solară zilnică, renunțarea la fumat și somnul suficient.
4. Vasele de sânge și ateroscleroza
Cercetări mai vechi au observat că pereții arterelor afectate de ateroscleroză (depunerile de grăsime, numite și ateroame) conțin mai puțin siliciu decât arterele sănătoase, iar în unele experimente pe animale siliciul a protejat elasticitatea vaselor. Este o pistă interesantă, dar nu există dovezi la oameni că suplimentele de siliciu tratează ateroscleroza. Pentru vase rămân esențiale controlul tensiunii, al colesterolului și al glicemiei, mișcarea și renunțarea la fumat.
5. Stresul oxidativ și îmbătrânirea
Siliciul este descris adesea ca un ajutor împotriva radicalilor liberi și a îmbătrânirii. Efectul antioxidant direct este slab documentat; mai probabil, siliciul încetinește unele semne ale îmbătrânirii prin sprijinul pe care îl dă colagenului din piele, oase și vase.
6. Siliciul în homeopatie
În homeopatie, siliciul este folosit sub forma remediului Silicea, descris tradițional pentru infecțiile cu puroi care se vindecă greu (furuncule, acnee), pentru infecții repetate ale căilor respiratorii — bronșite, faringite, amigdalite, otite — și pentru unele infecții urinare, dar și pentru unghii și păr fragile. Dovezile științifice pentru homeopatie sunt limitate, așa că aceste remedii se pot folosi cel mult ca ajutor, cu știrea medicului. Infecțiile urinare cu febră, otitele copiilor și amigdalitele cu febră mare trebuie văzute de medic. Despre acest remediu am scris pe larg în articolul despre Silicea pentru unghii fragile și epuizare.
Unghiile care cresc greu înseamnă lipsă de siliciu?
Viteza de creștere a unghiilor este folosită uneori ca indiciu pentru lipsa de siliciu. Unghiile fragile și care cresc mai încet pot avea însă multe cauze: vârsta, circulația slabă, frigul, o boală recentă, lipsa de fier, de proteine sau de zinc, problemele tiroidei sau unele medicamente. Așadar, unghiile care cresc mai greu decât de obicei sunt un semn că merită să ai grijă de alimentație și, dacă se adaugă oboseala sau căderea părului, să faci analize — nu o dovadă sigură că îți lipsește siliciul.
Surse naturale de siliciu
Alimentele cele mai bogate
- Cerealele integrale, mai ales ovăzul, orzul și orezul nedecorticat, și tărâțele. Siliciul se află în învelișul bobului și în fibrele vegetale, de aceea făina albă are mult mai puțin.
- Fasolea verde, o sursă foarte bună: un studiu din 2009 (Sripanyakorn și colaboratorii) a arătat că din ea se absoarbe în jur de 44% din siliciu.
- Berea, chiar și cea fără alcool, din care siliciul se absoarbe foarte bine (în jur de 64% în același studiu). Nu e un motiv să bei alcool pentru siliciu.
- Apele minerale bogate în siliciu (pe etichetă apare ca „silice” sau „SiO2”).
- Legumele rădăcinoase, verdețurile, fructele cu coajă, merele, nucile și semințele, în cantități mai mici.
- Bananele conțin mult siliciu, dar din ele se absoarbe foarte puțin — doar în jur de 4%.
Coada-calului, cea mai cunoscută plantă cu siliciu
Planta coada-calului (Equisetum arvense) este considerată cea mai importantă sursă naturală de siliciu. Agenția Europeană a Medicamentului o recunoaște ca remediu tradițional pentru a crește cantitatea de urină și a „spăla” căile urinare în problemele urinare ușoare.
- Cum se folosește: 1–4 g de plantă uscată (aproximativ 1–2 lingurițe) la o cană de 150 ml de apă clocotită, lăsată 5–15 minute, de 3–4 ori pe zi, fără a depăși 12 g de plantă pe zi.
- Se ține în cure scurte, nu luni la rând fără pauză, și se bea multă apă în timpul curei.
- Planta conține o enzimă (tiaminaza) care distruge vitamina B1 și poate scădea potasiul din sânge, de aceea nu se folosește îndelungat.
- Pentru infecțiile urinare, citește și pielocistita și tratamentele naturiste.
Suplimentele cu siliciu
Suplimentele conțin forme diferite de siliciu, care se absorb foarte diferit: acidul ortosilicic stabilizat și monometilsilanetriolul se absorb bine, în timp ce silicea coloidală se absoarbe aproape deloc (sub 1–2%). În studiile pe oameni s-au folosit de obicei 5–12 mg de siliciu pe zi. Un grup britanic de experți a considerat sigure suplimentele de până la aproximativ 700 mg de siliciu pe zi pentru un adult, deci dozele obișnuite sunt departe de această limită.
Cine trebuie să fie atent
- Persoanele cu boli de rinichi — siliciul se elimină prin rinichi și se poate acumula; nici coada-calului nu este potrivită, pentru că poate dezechilibra potasiul.
- Persoanele care au avut pietre la rinichi — antiacidele cu trisilicat de magneziu luate ani la rând au fost legate de pietre de siliciu.
- Femeile însărcinate sau care alăptează și copiii — nu există suficiente date de siguranță pentru suplimente și pentru coada-calului.
- Cei care iau diuretice, litiu sau medicamente pentru inimă — coada-calului crește eliminarea de apă și poate interacționa cu ele.
- Cei care consumă des alcool — au adesea deja lipsă de vitamina B1, pe care coada-calului o poate accentua.
- Persoanele cu edeme de la inimă sau de la rinichi — umflăturile nu se tratează cu ceaiuri diuretice, ci de către medic.
Când mergi la medic
- unghiile devin brusc fragile, se deformează sau își schimbă culoarea;
- părul cade mult, mai ales împreună cu oboseală, paloare sau frig permanent;
- ai avut o fractură la un efort mic sau ai peste 50 de ani și nu ți-ai verificat niciodată densitatea oaselor;
- ai usturimi la urinat cu febră, dureri de spate sau sânge în urină;
- ai de gând să iei suplimente de siliciu sau ceai de coadă-calului și suferi de o boală cronică sau iei medicamente zilnic.
De citit în continuare
Pentru o imagine completă despre minerale, citește vitaminele și mineralele de care ai nevoie și cele mai importante vitamine pentru femei după 40 de ani. Pentru piele, vezi când ai nevoie de colagen sau de acid hialuronic, iar pentru articulații, articolul despre artroză.
Surse
- Jugdaohsingh și colab., 2004 — siliciul din alimentație și densitatea oaselor, studiul Framingham
- Jugdaohsingh și colab., 2002 — cât siliciu mâncăm și cât absorbim
- Spector și colab., 2008 — siliciul, calciul și vitamina D la femeile cu osteopenie
- Barel și colab., 2005 — efectul siliciului asupra pielii, unghiilor și părului
- Sripanyakorn și colab., 2009 — absorbția siliciului din alimente și suplimente
- BfR, Germania — limite sigure pentru siliciul din alimente și suplimente (cu evaluarea EFSA)
- Agenția Europeană a Medicamentului — monografia plantei coada-calului
Informațiile din acest articol au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical. Importanta siliciului pentru organism: oase, par, unghii, piele si surse naturale de siliciu.