Pericolul netratarii parodontozei

Pericolul netratarii parodontozei

   

Scuipi puțin sânge după periaj și treci mai departe. Nu doare, nu se vede, mâine e la fel. Așa începe aproape întotdeauna, iar faptul că nu doare este exact motivul pentru care ajunge departe: până când dintele se mișcă, osul din jurul lui s-a pierdut deja, iar osul pierdut nu se mai întoarce.

Gingia care sângerează la periaj nu e normală. Nu e „de la periuța prea tare" și nu e „de la vitamine". E semnul că acolo există o inflamație, iar inflamația are o cauză pe care o poți îndepărta.

Parodontoză sau parodontită?

Merită lămurit de la început, pentru că lămurește și tratamentul.

Cuvântul parodontoză vine de la o teorie veche de o sută de ani, după care gingia și osul s-ar degrada singure, printr-un proces de îmbătrânire a țesuturilor. În 1966, Academia Americană de Parodontologie a scos termenul din uz, pentru că nu s-a găsit nicio dovadă a unui asemenea proces degenerativ. Boala a fost redenumită parodontită — cu terminația care înseamnă inflamație.

În România cuvântul a rămas în vorbirea curentă, și îl folosesc și eu aici, fiindcă așa îl caută lumea. Dar diferența nu e de vocabular:

Dacă boala ar fi degenerativă, n-ai avea ce face — aștepți să îmbătrânești. Fiind inflamatorie, are o cauză concretă, placa bacteriană de sub marginea gingiei, iar aceea se poate îndepărta. De aici rezultă tot ce urmează.

Gingivită și parodontită: unde e linia

Sunt două etape ale aceluiași proces, iar între ele e cea mai importantă graniță din tot articolul.

Gingivita înseamnă gingie inflamată, roșie, umflată, care sângerează. Atât — os și ligamente intacte. Este complet reversibilă. Cu placa îndepărtată corect, gingia se face bine în una-două săptămâni și nu rămâne nimic în urmă.

Parodontita apare când inflamația coboară sub gingie. Se pierde atașamentul dintelui, se formează pungi, iar osul care ține dintele începe să se retragă. Această pierdere nu se repară. Tratamentul o oprește, nu o dă înapoi.

Deci toată miza e să prinzi lucrurile în prima etapă. Iar singurul semn al primei etape este sângerarea — de asta nu merită ignorată.

Cum îți dai seama

• gingiile sângerează la periaj sau la ață — primul semn și, multă vreme, singurul
• respirație urât mirositoare care revine oricât te-ai spăla
• gingii retrase, senzația că ți-au crescut dinții sau că se văd rădăcinile
• sensibilitate la rece pe zonele descoperite
• gust neplăcut, uneori puroi la apăsarea gingiei
• dinți care s-au depărtat între ei sau care par că s-au mișcat
• durere la mestecat sau dinte care se clatină — semn târziu

Dacă recunoști primele două, ești probabil încă în etapa reversibilă. Dacă recunoști ultimele două, s-a pierdut deja os.

De ce apare

Cauza este placa bacteriană care se depune zilnic și care, dacă nu e îndepărtată, se întărește și devine tartru. Tartrul nu se mai poate scoate cu periuța, iar sub el bacteriile lucrează liniștite.

Peste cauză se adaugă factorii care decid cât de repede și cât de grav:

Fumatul este cel mai important factor pe care îl poți schimba. Și are o particularitate perfidă: nicotina strânge vasele de sânge, așa că gingiile fumătorilor sângerează mai puțin. Semnul de alarmă dispare, iar boala avansează în tăcere. Fumatul înrăutățește și rezultatul tratamentului.

Diabetul merge în ambele sensuri: diabetul prost controlat agravează parodontita, iar parodontita netratată îngreunează controlul glicemiei.

Gura uscată. Saliva spală și neutralizează. Multe medicamente o reduc — antidepresive, antihistaminice, unele pentru tensiune — și atunci riscul crește.

Schimbările hormonale — sarcină, menopauză — fac gingia mai reactivă la aceeași cantitate de placă.

Moștenirea. La aceeași igienă, unii oameni fac boala mai repede. Nu e o scuză, e un motiv de control mai des.

Ce se face, de fapt

Ghidul european de tratament împarte lucrurile în patru etape. Îl rezum, pentru că explică de ce nimic din ce faci acasă nu e suficient singur.

Etapa 1 — ce ține de tine. Periaj corect, curățare zilnică între dinți, renunțare la fumat, ținerea diabetului sub control. Fără partea asta, restul nu ține.

Etapa 2 — curățarea sub gingie. Medicul îndepărtează placa și tartrul din pungi, cu instrumente manuale sau cu ultrasunete. Aceasta este intervenția care chiar oprește boala, și nu are echivalent casnic. Nicio apă de gură nu ajunge sub gingie.

Etapa 3 — chirurgical, doar pentru pungile care nu s-au vindecat după etapa 2.

Etapa 4 — menținerea. Controale la intervale de 3 până la maximum 12 luni, stabilite după risc. Parodontita tratată și apoi lăsată în pace revine.

Un detaliu din ghid care surprinde pe multă lume: pentru curățarea între dinți, periuțele interdentare sunt prima alegere, nu ața dentară. Ața rămâne pentru spațiile prea strâmte pentru periuță.

Ce ajută acasă, cinstit

Lucrurile de mai jos reduc inflamația și disconfortul. Niciunul nu scoate tartrul. Le folosești pe lângă tratament, nu în locul lui.

Periajul, făcut ca lumea. Două minute, de două ori pe zi, periuță moale, mișcări mici la marginea gingiei, nu frecat tare orizontal. Periuța dură și apăsatul nu curăță mai bine, doar retrag gingia.

Periuțe interdentare, zilnic. Dacă faci un singur lucru nou după ce citești articolul, fă-l pe acesta. Acolo începe boala, și periuța obișnuită nu ajunge.

Clătit cu apă sărată — o linguriță de sare la un pahar de apă călduță. Calmează gingia iritată. Ieftin și fără riscuri.

Ceai de mușețel, salvie sau coada-calului, răcit, folosit ca apă de gură. Se pot aplica și pliculețele umezite direct pe gingie. Efectul e de calmare a inflamației.

Propolis — tinctură diluată, circa 40 de picături în 100 ml de apă, pentru clătit sau tamponat pe gingie. Are efect antibacterian, dar atenție la alergia la produse apicole, care poate fi serioasă.

Masajul gingiei cu degetul curat sau cu ulei de măsline ori de susan, câteva minute. Stimulează circulația și nu strică nimic.

Vitamina C din alimente. O carență severă chiar dă gingii care sângerează. Dar dacă mănânci normal, suplimentul nu vindecă o parodontită — merele și legumele crude sunt oricum o idee bună.

Legătura cu inima și cu diabetul

Se spune des că parodontita „îți îmbolnăvește inima". Formulez corect: există o asociere constantă între boala parodontală și bolile cardiovasculare, observată în multe studii. Asta nu înseamnă, deocamdată, că una o cauzează pe cealaltă — oamenii cu parodontită au adesea și alți factori de risc comuni, fumatul în primul rând.

Cu diabetul, legătura e mai bine stabilită și merge în ambele sensuri. Tratarea parodontitei ajută controlul glicemiei.

Deci: un motiv bun să te tratezi, nu un motiv de panică.

Când mergi la stomatolog

• sângerare la periaj care ține de mai mult de două săptămâni — aceasta e programarea care contează
• gingie umflată, cu puroi, sau un abces
• dinte care se mișcă, sau dinți care s-au depărtat
• durere care nu trece, umflătură pe obraz, febră — în aceeași zi
• ai diabet și gingiile sângerează — spune-i medicului ambele lucruri

Ce să reții

Sângerarea gingiei e primul semn și singurul care apare cât timp totul e încă reversibil. Cauza e placa bacteriană, nu îmbătrânirea. Gingivita se vindecă complet; parodontita se oprește, dar osul pierdut rămâne pierdut.

Acasă faci jumătate din treabă: periaj corect și periuțe interdentare zilnic. Cealaltă jumătate, curățarea de sub gingie, se face doar la cabinet. Iar dacă fumezi, gingiile tale sângerează mai puțin decât ar trebui — nu te lăsa liniștită de asta.

Mai departe pe blog: ghidul despre dinți, ochi și alte afecțiuni și ghidul de plante și produse apicole.

Articolul are scop informativ și nu înlocuiește consultul stomatologic. Sângerarea gingivală persistentă se evaluează de medicul dentist.

Surse: Sanz M. et al., Treatment of stage I–III periodontitis — the EFP S3 level clinical practice guideline, Journal of Clinical Periodontology, 2020; Clasificarea bolilor parodontale, World Workshop 2017 (stadii I–IV, grade A–C); Academia Americană de Parodontologie, 1966 — renunțarea la termenul „parodontoză".