Sarea marină: proprietăți, băi cu sare și remedii naturiste

Sarea marină este folosită de mii de ani nu doar în bucătărie, ci și ca remediu: în băi, gargară, spălături nazale, comprese. Se obține prin evaporarea apei de mare și păstrează, pe lângă clorura de sodiu, urme din mineralele mării.

Îți spun ce conține de fapt sarea de mare, la ce ajută cu adevărat — mai ales în exterior —, ce au arătat studiile din ultimii ani și la ce trebuie să fii atent, pentru că în mâncare, sarea de mare se comportă la fel ca sarea obișnuită.

Ce conține sarea de mare

Sarea de mare conține minerale esențiale pentru buna funcționare a organismului:

• magneziu — are efect antistres și de reținere a apei în piele, benefic pentru elasticitatea și tonicitatea pielii (piele îmbătrânită și uscată);
• potasiu — cu rol important în energizarea și hidratarea organismului;
• calciu — important pentru oase, articulații, unghii și păr;
• sodiu — ajută la echilibrarea lichidelor din corp, la transmiterea impulsurilor nervoase și la absorbția substanțelor nutritive în celule;
• pe lângă aceste săruri minerale importante, sarea de mare conține urme din alte peste 80 de minerale.

Ce trebuie să știi însă: sarea de mare este tot clorură de sodiu în proporție de 95–98%. Mineralele în plus sunt în cantități foarte mici — ca să iei din sarea de mare o cantitate de magneziu sau potasiu care să conteze, ar trebui să mănânci mult prea multă sare. Mineralele le iei din legume, fructe, nuci și semințe, nu din solniță. În schimb, în băi, unde se folosesc kilograme de sare, mineralele (mai ales magneziul) chiar contează pentru piele.

Atenție: sarea de mare are aceeași cantitate de sodiu ca sarea obișnuită, la gram. Așadar, se consumă cu moderație de către persoanele care suferă de hipertensiune arterială — sub o linguriță rasă (5 g) pe zi, în total. Vezi și hipertensiunea arterială: simptome și tratamente naturiste.

Sarea, hidratarea și tensiunea

Sarea nu este „dușmanul" corpului — fără ea nu ne putem hidrata. Sodiul este cel care ține apa în sânge și în jurul celulelor: el „cheamă" apa acolo unde e nevoie de ea. De aceea, după transpirație multă, diaree sau vărsături, nu ajunge să bei doar apă — se pierd și săruri, iar soluțiile de rehidratare din farmacie conțin sare și puțin zahăr. Nivelul normal de sodiu în sânge este între 135 și 145 mmol/l. Când sodiul scade sub această limită (de exemplu, după ce bei foarte multă apă fără săruri, la vârstnici sau la unele medicamente diuretice), apar oboseala, greața, durerile de cap, confuzia și chiar crampele — iar tensiunea poate scădea.

Ce trebuie înțeles corect: sodiul ajută corpul să păstreze apa, iar mai multă apă în vase înseamnă, de fapt, o tensiune mai mare, nu mai mică. De aceea, la persoanele cu tensiune mică sau deshidratate, puțină sare împreună cu apa ridică tensiunea și le face să se simtă mai bine. La cei cu tensiune mare, sarea în exces reține prea multă apă și urcă tensiunea. Echilibrul este cheia: autoritatea europeană pentru siguranța alimentară consideră că un adult are nevoie de aproximativ 2 grame de sodiu pe zi, adică în jur de 5 grame de sare (o linguriță rasă) în total — cât recomandă și Organizația Mondială a Sănătății ca limită maximă. Nici prea multă, nici eliminată complet: dietele aproape fără sare nu sunt recomandate fără indicația medicului.

Serul fiziologic — sarea care salvează vieți

Cel mai bun exemplu al importanței sării pentru hidratare este serul fiziologic din perfuzii: este apă cu 0,9% clorură de sodiu, adică 9 grame de sare la un litru — exact concentrația de sare din sângele nostru. De aceea se numește „fiziologic": nu umflă și nu zbârcește celulele, ci completează lichidul pierdut. În spitale, perfuziile cu ser fiziologic se dau în deshidratare, după vărsături și diaree, în arsuri, în hemoragii, în infecțiile grave și atunci când tensiunea a scăzut prea mult — reface volumul de sânge și ridică tensiunea. Dacă s-ar da apă pură în venă, celulele sângelui s-ar umfla și s-ar sparge; sarea este cea care face ca apa să rămână în vase și să hidrateze corect.

Serul fiziologic se folosește și în afara perfuziilor: pentru spălat nasul bebelușilor, pentru ochi, pentru curățarea rănilor. Pentru acasă, varianta „de băut" a serului este soluția de rehidratare orală (plicurile din farmacie), care are sare, potasiu și puțin zahăr. În lipsa lor, Organizația Mondială a Sănătății dă o rețetă simplă: 1 litru de apă fiartă și răcită, o jumătate de linguriță rasă de sare și 6 lingurițe rase de zahăr, băută cu înghițituri mici, în caz de diaree sau vărsături. Pentru bebeluși și copiii mici, folosiți soluțiile din farmacie și sunați medicul. Vezi și cum tratăm deshidratarea la copii.

Iodul — de ce contează eticheta

Multe sorturi de sare de mare, sare roz sau sare „naturală" nu sunt iodate. Dacă folosești în casă doar astfel de sare, poți rămâne fără iodul necesar tiroidei — mai ales în sarcină, la copii și în zonele de munte. Alege sare de mare iodată (scrie pe etichetă) sau folosește-o pe cea neiodată doar pentru băi.

Microplasticul din sarea de mare

Un studiu din 2018, care a analizat 39 de mărci de sare din 21 de țări, a găsit particule de microplastic în 36 dintre ele — cele mai multe în sarea de mare, oglindă a poluării mărilor. Sarea de mină (gemă) și cea de lac au avut mult mai puțin. Cantitățile sunt mici, dar e încă un motiv să folosim sarea cu măsură.

Băile cu sare de mare

Sub formă de băi, sarea marină este de ajutor în mai multe afecțiuni. Se pun aproximativ 0,5–1 kg de sare la o cadă cu apă (pentru băile terapeutice se poate merge până la 1,5–2 kg la adulți și 1 kg la copii), la 37–39 de grade, timp de 15–20 de minute. După baie, pielea se clătește cu apă dulce, se tamponează și se hidratează.

• Pielea uscată, eczema, psoriazisul — un studiu din Germania a arătat că băile de 15 minute în apă cu 5% sare de la Marea Moartă (bogată în magneziu), timp de 6 săptămâni, au îmbunătățit bariera pielii, hidratarea și au redus roșeața la persoanele cu piele uscată atopică, față de apa de la robinet. O analiză a studiilor despre tratamentele de la Marea Moartă a confirmat efectul bun în psoriazis, mai ales împreună cu soarele. Ajută și în acnee și mătreață (spălături ale scalpului cu apă sărată). Vezi eczema: tratament și cauze.
• Reumatismul și artroza — băile sărate calde și nămolurile din stațiunile balneare au efect dovedit în artroza genunchiului, în poliartrita reumatoidă și în artrita psoriazică: calmează durerea și înțepenirea. România are stațiuni renumite pentru asta: Techirghiol, Sovata, Ocna Sibiului, Slănic Moldova. Vezi artroza.
• Crampele musculare și oboseala mușchilor — baia caldă relaxează mușchii; pentru crampe, mai potrivită este sarea Epsom (sulfat de magneziu), care se găsește în farmacii.
• Insomnia — o baie caldă seara ajută somnul. O analiză din 2019 a 17 studii a arătat că o baie sau un duș cald (40–42 de grade), făcute cu 1–2 ore înainte de culcare, timp de cel puțin 10 minute, ajută la adormire mai rapidă și la un somn mai bun. Secretul: după baie, temperatura corpului scade, iar acesta e semnalul de somn. Sarea face baia și mai relaxantă.
• Imunitatea și stresul — băile sărate calde, alternate cu dușuri reci, tonifică organismul și ajută la relaxare.

Atenție la băile fierbinți: nu sunt potrivite pentru cei cu boli de inimă, tensiune necontrolată, varice, în sarcină sau după consum de alcool. Copiii mici fac băi doar călduțe și scurte.

Băile calde și diabetul

S-a spus despre sarea marină că ajută persoanele cu diabet, chiar și pe cele dependente de insulină, prin băi fierbinți. Ce știm de fapt: un mic studiu american din 1999 a arătat că la 8 persoane cu diabet de tip 2, 30 de minute de baie caldă pe zi, timp de 3 săptămâni, au scăzut glicemia — efectul a venit de la căldură (care crește circulația prin mușchi, ca un efort ușor), nu de la sare.

Foarte important pentru diabetici:

• nu reduceți niciodată doza de insulină sau de medicamente din cauza băilor — doar medicul poate face asta; scăderea glicemiei sub tratament poate duce la hipoglicemie;
• diabeticii au adesea sensibilitatea picioarelor scăzută și se pot opări fără să simtă: apa se verifică cu cotul sau cu un termometru, maximum 37–38 de grade;
• după baie se verifică picioarele și se măsoară glicemia;
• cei cu răni la picioare nu fac băi.

Pentru diabet, citește remedii naturiste în caz de diabet și alimentația în diabet.

Apa sărată — cel mai vechi „antiseptic"

Sarea marină este unul dintre cele mai vechi remedii antiseptice: apa sărată curăță, reduce umflarea mucoaselor și face mediul neprielnic pentru microbi. Nu este un antibiotic adevărat și nu înlocuiește tratamentul medical când e nevoie de el, dar folosită corect, ajută mult.

Gargara cu apă sărată

Sub formă de gargară, sarea de mare ajută în caz de stomatite, afte, gingivite, faringite, laringite sau amigdalite. Se dizolvă o jumătate de linguriță de sare într-un pahar de apă caldă (nu fierbinte); se face gargară de 3–4 ori pe zi și se scuipă. (Nu e nevoie de mai multă sare — o soluție prea concentrată irită.)

• Un studiu din Japonia, pe 387 de adulți sănătoși, a arătat că simpla gargară cu apă de 3 ori pe zi a scăzut răcelile cu aproximativ 36%, în sezonul rece.
• Un studiu din Scoția (2019) a arătat că spălăturile nazale și gargara cu apă sărată, începute la primele semne de răceală, au scurtat răceala cu aproximativ 2 zile, au scăzut folosirea medicamentelor și transmiterea în familie.

Vezi și tratarea aftelor în 2 zile și amigdalele inflamate la copii.

Despre dinți: s-a spus că sarea de mare întărește smalțul prin fluorul pe care îl conține. În realitate, sarea de mare are foarte puțin fluor; pentru smalț contează pasta de dinți cu fluor. Gargara cu apă sărată ajută însă gingiile inflamate.

Spălăturile nazale

Apa sărată este foarte bună în caz de nas înfundat, sinuzită, rinite alergice. O analiză Cochrane a arătat că spălăturile nazale cu soluție salină ameliorează simptomele sinuzitei cronice.

Rețetă: o jumătate de linguriță de sare (fără iod, fără antiaglomerant) și un vârf de bicarbonat de sodiu la 250 ml de apă fiartă și răcită sau distilată. Se folosește o sticluță specială pentru spălături nazale, aplecat deasupra chiuvetei. Nu folosi niciodată apă direct de la robinet pentru spălături nazale — rar, dar poate conține microbi periculoși. Pentru copii mici sunt mai potrivite soluțiile din farmacie. Vezi sinuzita.

Tusea persistentă

În caz de tuse persistentă, se țin în gură, până la topire, câteva granule de sare: crește saliva și se calmează gâtul uscat care irită tusea. Mai eficientă este însă gargara cu apă sărată caldă și, la adulți și copii peste 1 an, mierea.

Astmul și afecțiunile respiratorii

Sarea are efecte benefice în unele afecțiuni respiratorii: soluțiile sărate prin aerosoli (nebulizare) sunt folosite chiar în spitale, de exemplu în bronșiolita sugarilor sau în fibroza chistică — dar doar la recomandarea medicului. Salinele (Praid, Slănic Prahova, Turda) și camerele cu sare (haloterapia) sunt folosite tradițional pentru astm, rinite alergice și bronșite; mulți oameni se simt mai bine, deși studiile sunt încă puține. Lămpile din bulgări de sare sunt plăcute, dar nu eliberează sare în aer. Astmaticii nu renunță la tratamentul lor.

Alte utilizări ale sării de mare

• Compresa cu sare caldă — în caz de oboseală, dureri de ceafă sau de spate, se pune pe zonă un săculeț de pânză cu sare încălzită (în tigaie sau la cuptor, cât să fie caldă, nu fierbinte). Căldura păstrată de sare relaxează mușchii. Se folosește și pentru durerile de urechi, burtă (la colici) sau la nasul înfundat. Atenție la arsuri, mai ales la copii și diabetici.
• Miere cu sare pentru piele — în eczeme și psoriazis cu piele îngroșată, se amestecă 3 linguri de miere cu o lingură de sare fină și se aplică pe zonă 10–15 minute, apoi se clătește. Mierea este antiseptică și vindecătoare. Nu se pune pe răni deschise sau zgâriate — sarea arde.
• Exfolierea corpului — sare fină de mare amestecată cu ulei de măsline sau de cocos, folosită blând, pe pielea umedă, o dată pe săptămână. Nu pe față și nu pe pielea iritată.
• Tensiunea mică — persoanele cu hipotensiune pot avea nevoie de puțină sare în plus (câteva granule ținute în gură când apare amețeala, o supă sărată), dar doar după ce medicul a confirmat că inima și rinichii sunt sănătoși. Sarea nu tratează aritmiile. Vezi tratamente naturiste pentru hipotensiune.
• Afecțiunile ginecologice — băile de șezut cu apă călduță ușor sărată (o mână de sare la un lighean) calmează mâncărimea și ajută la vindecarea zonei după naștere. Spălăturile vaginale interioare nu se recomandă — strică flora și pot agrava infecțiile. Vaginitele se tratează după un consult.
• Mătreața — un masaj blând al scalpului cu sare fină înainte de șamponare îndepărtează scuamele.

Despre proprietățile anticancerigene: studiile arată de fapt contrariul pentru sarea consumată — dieta foarte sărată (murături, mezeluri, pește sărat) crește riscul de cancer de stomac. Iar despre creșterea în greutate a celor prea slabi: sarea poate reține apă, nu construiește kilograme sănătoase.

Cum alegi sarea

• pentru gătit — sare iodată (de mare sau obișnuită), cât mai puțină; condimentează cu verdețuri, usturoi, lămâie;
• pentru băi — sare de mare grunjoasă, sare de la Marea Moartă sau sare de Techirghiol; nu e nevoie să fie iodată;
• pentru spălături nazale — sare fină, fără iod și fără antiaglomerant, sau plicurile din farmacie;
• pentru crampe — sarea Epsom (sulfat de magneziu).

Cine trebuie să fie atent

• persoanele cu hipertensiune, boli de inimă sau de rinichi — sarea de mare în mâncare se limitează la fel ca sarea obișnuită;
• persoanele cu edeme (picioare umflate) — sarea reține apa;
• diabeticii — atenție la apa fierbinte și la arsuri;
• femeile însărcinate și copiii — fără băi fierbinți; sare iodată în mâncare;
• cei cu răni deschise — fără sare pe piele.

Surse

• Proksch și colab., 2005 — băile cu sare de la Marea Moartă și pielea uscată atopică
• Katz și colab., 2012 — efectele tratamentelor de la Marea Moartă (analiză)
• Satomura și colab., 2005 — gargara previne răcelile
• Ramalingam și colab., 2019 — spălăturile nazale și gargara cu apă sărată în răceală
• Chong și colab., Cochrane, 2016 — spălăturile saline în sinuzita cronică
• Haghayegh și colab., 2019 — baia caldă înainte de culcare și somnul
• Hooper, 1999 — baia caldă și diabetul de tip 2
• Kim și colab., 2018 — microplasticul din sarea comercială

Informațiile din acest articol au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical. Proprietatile sarii marine - bai cu sare de mare si remedii naturiste.