Mastoidita sugarului, o afectiune grava a urechii
Mastoidita sugarului mai este cunoscuta si ca antrita sau otoantrita sugarului.
Mastoidita sugarului mai este cunoscuta si ca antrita sau otoantrita sugarului.
Este o afectiune de temut printre complicatiile cailor respiratorii superioare.
Mastoidita apare ca si o complicatie a infectiei urechii medii, dupa 1-2 saptamani de la aparitia otitei supurate, netratate corect.
Simptomele mastoiditei
Mastoidita acuta se manifesta intens prin:
-febra mare,
-neliniste, agitatie,
-tulburari de digestie, diaree,
-varsaturi,
-scadere in greutate a sugarului,
-uneori convulsii,
-secretii otice,
-prezenta edemelor la nivelul tegumentelor afectate,
-tumefieri retroauriculare,
-la analizele sangelui se remarca cresterea importanta a numarului leucocitelor.
Complicatiile mastoiditei
Mastoidita poate afecta si zonele aflate in imediata vecinatate a tesuturilor interesate dar, si a unor zone aflate mai departe, precum afectari neuronale precum; tromboza sinusului lateral, meningita otogena, dar si bronhopneumonia, osteomielita sau paralizia faciala anervului oculomotor extern.
Tratamentul mastoiditei
Tratamentul mastoiditei presupune tratarea otitei supurate de la care s-a dezvoltat aceasta, prin tratament antibiotic sau chiriurgical, in cazurile grave.
Se va avea in vedere echilibrarea sugarului printr-un regim dieteti si hidrolitic.
Dupa tratamentul chirurgical al mastoiditei, sugarul poate prezenta mai rar hipertermie cu paloare cu febra, agitatie si edem cerebral.
Copii cel mai des afectati de aceasta afectiune sunt prematurii, nou-nascutii, sugarul mic cu carente multiple, cei cu diaree cronica sau cu infectii ale cailor respiratorii repetate.